De unde sa incepem ?

 

       Inca de la inceput a fost un copil deosebit: un ten masliniu, parul usor acilat, ochi migdalati, un nasuc rotund si cu bolfite in dotare! Privindu-l nu-i puteai spune decat “ingerasul”! Era foarte linistit: manca si dormea. Era sensibil inca de atunci. Trebuia sa am grija sa-l pun usor in patut, in caz de zdruncinare se supara.

       Crescand era mereu in preajma mea. Intre el si Maria e o diferenta de un an si patru luni. De cate ori alaptam fata, el statea la spatele meu. Cu mana ramasa libera il mangaiam, imi dadeam seama ca avea nevoie de mine. In pozele de la baita fetei el e prezent. A inceput cu primele cuvinte la 7 luni: “tata”, “mama”, “papa” si au urmat si altele. La 10 luni si o saptamana aveam in casa o mogaldeata mica care mergea cu manutele in sus pentru a-si tine echilibru. A inceput perioada escaladarii: acvariu  ( bine ca avea capac), televizor, canapea etc. Inca de pe atunci avea o mobilitate buna, nu a cazut niciodata. Mai avea un obicei: testa totul cu gura. Sunt seturi cu rata mama si ratele pui. Adesea lua ratusca pui si o molfaia in gura. E destul de mica, cam 2 cm. Deasemena “lustruia” pietrele, bilele. Nu s-a inecat niciodata, nu a inghitit nimic. I-a curs din gurita foarte mult timp, pana pe la 1 an jumatate, debutand la 4 luni. Cursul salivei e asociat cu iesirea dintilor. Stiu ca ii schimbam bavetelele des. Am o poza cu el imbracat elegant cu camasa si cravata si cu bavetica (1 an si 2 luni)!

      Atunci totul ne parea normal cu el, nu aveam nici un semn de intrebare. Am mers la ortoped, deoarece avea picior plat si a purtat ghetute ortopedice. Implinise in mai 2 ani. Cel mare mergea la gradinita. Eu eram cu ei cam toata ziua. Imi aduc aminte ca incepeam dimineata cu schimbatul a 2 scutece, imbracarea a 2 bebelusi, hranirea, adormirea si totul se relua! Intrasem intr-un automatism, in schimb ordinea se perturba atunci cand aveam 3 bolnaviori! Asa se intampla periodic! Afara nu ma simteam in stare sa-i scot singura, Matei o lua la sanatoasa. Aceasta fiind situatia am hotarat, dupa meditatii si discutii, ca de la 2 ani si 4 luni sa-l d-am la cresa, eu neputand sa-l scot nicaieri ziua. De cate ori venea cineva la noi, la plecare el plangea, pentru ca vroia sa iasa afara. A inceput cresa. Doamnele de acolo erau speriate deoarece se urca pe pervaz. Aveau unele foarte late si el statea comod. Se urca pe masute. Adormea destul de greu. Cresa nu a frecventat-o deoarece racea foarte des. Perioada cresei a fost una a marilor schimbari. A stopat vorbirea. Flutura puternic mainile si spunea doar: ”aaaaaaa”, “eeeeeee”, “mmmmm”. Imi aduc aminte ca vreo 4 zile l-am urmarit. Credeam ca a mutit. Dar a spus ceva. M-am suparat foarte tare intr-o zi si l-am certat! Mi-a scapat o vorba urata” mugesti ca un animal”. Eram foarte frustrata. Nu stiam ce se intampla. Vorbind cu educatoarea lui David, de fata cu el si povestindu-i de mijlociu, el zice :”Matei e un animal”! Explic de unde a pornit si atunci am realizat greseala. O data David mi-a zis ca fratiorul lui vorbeste engleza, de asta nu reuseste sa se inteleaga cu el! Era in grupa mijlocie atunci. Si-a mai luat un obicei. Pleca intr-o camera si statea singur cu orele. Daca venea cineva era absent, nu alerga la usa sa-l intampine, sa fie curios! Cu toate astea, noi am fost orbi! Daca ni se spunea ca e ceva in neregula cu el, noi contraziceam si il vedeam un copil normal. Il intelegeam, ca “asa e el”, ca baietii vorbesc mai greu, dar va vorbi, ca si cel mare isi daduse mai greu drumul la vorbit! Tot pe atunci a inceput sa roada lemnul si sa manance hartie! Ii spuneam “domnul celuloza”. Avem scari in casa (o masarda la bloc) si le-a ros muchiile. Incepand cu 3 ani totul s-a complicat mai mult.

        A inceput gradinita! Stresul a fost mare, trebuia sa-i gasim loc la program prelungit, deoarece incepeam serviciu. Fata a mers la cresa. La grupa, in prima zi cand l-am luat mi s-a zis, fara pic de tact ca este autist! In zilele urmatoare am avut ultimatumul: nu ni-l primea fara foaie de la psiholog si sa-i dam neaparat medicamente sa-l linisteasca- prescrise de psihiatru. La indemnul d-nelor educatoare, a inceput sa mearga zilnic la o Fundatie in cadrul cladirii Cresei si de la 9-11 facea terapie comportamentala. Cumva ni s-a impus, ca sa-l mentina la grupa. Pe langa plata gradinitei, mai plateam inca 150 lei lunar. Aveam 3 copii in sistem: 2 la gradinita, unul la cresa. Usor nu ne era financiar. Cu toate astea lucrurile nu s-au asezat deloc. Timp de 2 saptamani, pe rand cele doua educatoare imi explicau cat de ne-bun era copilul meu si ca neaparat trebuie sa-i fac dosar de handicap. Nu era pregatiti sufleteste pentru asta! Nu le port pica d-nelor educatoare, cred ca au fost bine intentionate dar le-a lipsit tactul. Matei se comporta ca un leu in cusca. Arunca papucii copiilor, rodea creioanele si chiar mobilierul. La pranz adormea greu. Intr-o zi mi s-a spus ca a escaladat geamul (partier) si i l-a adus cineva din curte. Am inceput sa megem prin doctori: psihologi, psihiatri, pediatri. A fost diagnosticat cu “blocaj psiho-emotional, o varsta mentala de 11 luni”(avea 3 ani si 4 luni). Am primit si ceva medicatie. Dar noi tot nu reuseam sa intelegem ce e cu el. Dumnezeu ne-a scos in cale o d-na doctor cu suflet mare, care a facut cu noi consiliere. Ne-a dat sa citim si ne-a explicat pe indelete totul. D-ei ne spunea ca perioada cresei Matei a perceput-o ca o separare de mama, ca o rupere. De acolo si tot afluxul comportamental. Ne-a spus sa ne comportam cu el mai categoric, mai ales eu. Am intrerupt gradinita, la indemnul specialistului. A recomandat pentru el un mediu mai cald si ar fi fost ideal o gradinita particulara cu putini copii, dar care din pacate noi nu ne-am permis-o. Avea tulburare de somn. La 2 noatea el umbla prin casa. Incepand medicatia s-a reglat cu somnul. A stat mama la noi o iarna. In primavara l-a luat o luna jumatate la tara si-l aduceam in wekeend. A fost foarte greu. El incepuse sa riposteze dand cu capul de perete. L-am adus in Iasi, i-am gasit bona. Cu sustinerea familiei am inceput sa facem 3 sedinte la psiholog, pe saptamana. Asta a fost toata vara.

        Avea 4 ani. Cautam gradinita pentru el. Prin cunostinte am gasit! A trebuit sa respectam cateva reguli. I-am facut incadrarea in grad de handicap, am gasit asistent personal. Actele au durat prea mult, timp in care a stat acasa. Terapeuta (care era si asistent personal) a inceput lucrul cu el. Era foarte greu: nu statea la masa de lucru, manca doar anumite alimente, adormea foarte greu, riposta puternic la orice. Cu foarte multa munca si daruire au inceput sa se vada imbunatatiri!

        Acum am ajuns in punctul in care are nevoie de mai mult! Terapia comportamentala trebuie legata si de logopedie, kinetoterapie si altele. Sa le faci fara o sustinere financiara, cu inca doi copii de crescut si cu salariu mediu e imposibil! Eu in prezent nu pot zice ca am salariu, sunt bursiera-fac studii. De asta vedeam “salvarea” intr-o Fundatie. Am vrut sa incepem sa facem reflexoterapie, dar am abandonat din motive pecuniare. I-ar prinde bine sa faca inot, l-ar ajuta mult. Terapii cu rezultate bune sunt cele cu ponei sau cai. Dar cand o sedinta costa in medie 50 lei, poti sa te apuci de asa ceva?! Te informezi si doar atat...

       Incercam sa ne mentinem uniti, stim ca asta ne va face sa trecem peste greutati! Sunt placut impresionata de oamenii cu suflet care ne-au sprijinit moral, la crearea site-ului, la prelucrarea unui filmulet, am primit hainute, bani, multe formulare de 2% pentru fundatia “Surasul albastru”! Le multumesc tuturor si gandurile lor bune sa se rasfranga si asupra lor!